Acest articol este o traducere a materialului „Luați în considerare Terapia CranioSacrală în situații dificile” scris de Carol Brussel, BA, IBCLC, pe pagina asociației internaționale pentru sprijinirea alăptării, La Leche League.

Când un copil nu poate alăpta sau alăptează atât de prost încât îi provoacă durere mamei sale, el prezintă o adevărată provocare. O mamă care suferă de durere sau care percepe că bebelușul ei nu alăptează eficient este o mamă care riscă să îl înțărcă prematur (Riordan și Auerbach 1999).

După ce au luat la rând toate căile obișnuite de informații și de resurse care pot ajuta în acest tip de situație, unii lideri ai asociației au găsit o nouă terapie, numită Terapia CranioSacrală (TCS), care poate fi de ajutor. TCS este o terapie manuală cu atingere ușoară, utilizată pentru a încuraja mecanismele de autocorecție ale corpului. În general, folosind aproximativ cinci grame de presiune, sau aproximativ greutatea unei monede mici, facilitatorul evaluează sistemul cranio-sacral al corpului. Acest sistem joacă un rol vital în menținerea mediului în care funcționează sistemul nervos central. Constă din membranele și fluidul care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării, precum și oasele atașate – inclusiv craniul, fața și maxilarul, care alcătuiesc craniul și zona coccisului sau sacrul.

Deoarece creierul și măduva spinării sunt cuprinse în sistemul nervos central, sistemul cranio-sacral are o influență puternică asupra unei game largi de funcții ale corpului (The Upledger Institute 2001). Atingerea extrem de ușoară folosită în această terapie înseamnă că tratamentul cu TCS nu ar trebui să provoace în niciun moment daune.

Medicii în osteopatie, chiropracticienii și alții sunt instruiți în osteopatia craniană. Există multe tipuri diferite de profesioniști din domeniul sănătății care au urmat cursuri TCS, inclusiv medici, asistenți medicali, medici în medicină orientală, osteopati, psihologi, terapeuți în masaj, stomatologi, terapeuți fizici, acupunctori, chiropracticieni, terapeuți ocupaționali și unii consultanți în lactație.

Bebelușii care par incapabili sau care par că nu doresc să alăpteze la naștere și bebelușii care nu pot să alăpteze corespunzător pot beneficia de TCS. Ar trebui efectuată o evaluare amănunțită de către un profesionist din domeniul sănătății pentru a determina posibilele cauze ale problemei. Acestea pot include leziuni la naștere, probleme congenitale sau neurologice, boli sau efectele persistente ale medicamentelor utilizate înainte de nașterea copilului. Istoricul poate dezvălui că un copil a fost aspirat profund, hrănit artificial (cu tuburi sau mameloane artificiale) sau a experimentat alte intervenții care ar putea provoca aversiune orală (Healow și Hugh 2000). Este crucial să se investigheze toate aspectele sănătății sugarului atunci când se determină cauza problemelor de alăptare.

Dacă niciunul dintre acești factori nu pare să fie cauza problemei, atunci circumstanțele din jurul nașterii pot fi cauza. Chiar și o naștere normală poate provoca traumatisme la nivelul capului sau a coloanei vertebrale a copilului. Dacă istoricul nașterii include o naștere precipitată (foarte rapidă), o naștere prin cezariană, utilizarea unui extractor de vacuum sau forceps, o prezentare neobișnuită sau un copil cu cap mare, acest lucru poate indica că a avut loc o traumă la naștere. Aceste tipuri de evenimente în timpul nașterii pot duce la o presiune nejustificată exercitată asupra nervilor cranieni, în special asupra celor care controlează gura. Cei trei nervi ai craniului care afectează alăptarea sunt nervul glosofaringian (care controlează mușchii faringelui), nervul vag (care controlează mușchii palatului moale) și nervul hipoglos (care controlează mușchiul limbii). Comprimarea oricăruia sau a tuturor acestor nervi poate cauza alăptare disfuncțională (Hewitt 1999).

Terapia cranio-sacrală poate fi, de asemenea, benefică pentru bebelușii care nu deschid gura suficient de larg pentru a se prinde eficient și pentru bebelușii descriși ca „cei care se arcuiesc sau hipertonici”. Aceste tipuri de bebeluși sunt greu de alăptat. Ei provoacă durere sau traumatisme mamei și adesea au o creștere lentă din cauza transferului inadecvat de lapte la sân. Atunci când bebelușii nu deschid gura larg pentru a se prinde, este adesea posibil să se remedieze situația asistând mama cu poziționarea și fixarea corectă (Eastman 2000). Dacă utilizarea tehnicilor adecvate nu ajută, un consultant în lactație ar putea dori să sugereze mamei să ia în considerare TCS.

Bebelușii care se arcuiesc sau hipertoni sunt considerați „strânși”. Comportamentul pare a fi o condiție temporară care se îmbunătățește în timp, mai degrabă decât o afectare neurologică permanentă. Relația lor cu alăptarea suferă adesea sau se încheie devreme din cauza dificultății de a alăpta acești bebeluși. Comportamentul este considerat de unii ca fiind un semn al dificultăților la nivelul sistemului nervos, posibil cauzate de presiunea asupra nervilor care a apărut în timpul nașterii. TCS este adesea eficientă în reducerea comportamentului hipertonic și încurajarea bebelușului să alăpteze mai eficient prin ameliorarea presiunii asupra nervilor cauzată de poziționarea incorectă a oaselor craniene (Hewitt 1999).

Utilizarea de rutină a epiduralei, mamele care nasc în decubit dorsal, utilizarea extracției cu vacuum și a forcepsului și rata mare de naștere prin cezariană, pot determina bebelușii să prezinte risc de probleme cranio-sacrale. Desigur, este necesar ca craniile bebelușilor să se modeleze, permițându-le să treacă prin canalul de naștere. Craniile se corectează după naștere, deși mulți pot folosi asistență pentru a obține o formă bine echilibrată, optimă. Un facilitator al TCS va examina cu atenție capul copilului pentru a observa suturi craniene suprapuse, neuniformități (o parte a capului nu se potrivește cu cealaltă) și „lipsă” „punctelor moi” sau a celor neobișnuit de mari sau de mici. Tehnicile utilizate în TCS pentru a încuraja organismul să se corecteze sunt, de asemenea, tehnici de evaluare care informează și ghidează practicianul (The Upledger Institute 2001).

Terapia CranioSacrală este o opțiune atunci când tehnicile tradiționale de corectare a problemelor de alăptare nu sunt complet de succes. Este obișnuit ca bebelușii să aibă nevoie de tratamente continuate pe o perioadă de câteva săptămâni, chiar și atunci când munca inițială de terapie îmbunătățește foarte mult situația. Dacă problemele de bază, cum ar fi poziționarea, blocarea și furnizarea de lapte nu au fost abordate în mod corespunzător, este puțin probabil ca tratamentele adjuvante precum TCS să ajute. Este important să ne amintim că, chiar și după tratamentele de TCS, mamele și bebelușii pot avea nevoie de ajutor suplimentar pentru alăptare.

Pentru referințe puteți accesa articolul original.