Frica este una din emoțiile fundamentale care invadează corpul, muschii și organele acestuia. Celulele organelor memorează aceste emoții și le stochează, apoi activându-le ca simptome, în situații de stres. Acestea sunt organele afectate în funcție de tipul de frică.

Când îți redefinești răspunsul la întrebarea Cine sunt eu?, atunci ficatul tău este provocat. Amintirile dureroase, pesimismul, dependența de mama, furia, insecuritatea, trăirea în traumele trecutului, pot declanșa boli ale ficatului.

Socurile emoționale sunt resimțite în splină și pancreas. Pesimismul și tristețea, neacceptarea doliului, confruntarea cu violenta fizică și o copilărie traumatizantă pot declanșa boli ale acestor organe.

Anumite emoții sau atitudini irită vezica biliară, cum ar fi îngrijorarea, preocupările pentru aspectele materiale, supărarea, hipersenzitivitatea și altele.

Atunci când oamenii au probleme cu rinichii, în spatele afecțiunilor se regăsesc aspecte emoționale, cum ar fi frica existențială, frica de abandon, insecuritatea și generozitatea.

Nu este aceasta treaba creierului nostru? Nu-ți face griji, creierul este încă responsabil de procesele noastre de gândire. Dar organele și creierul nostru au conexiuni nervoase și hormonale și lucrează împreună. În situații de stres intens, creierul transmite excesul de stres către organe, a căror materie fibroasă înregistrează imediat emoția. Acest proces declanșează o reacție psihosomatică. Poate fi o durere de stomac, o durere de cap, vărsături, diaree sau constipație etc. Stres și fenomene psihosomatice se intampla simultan. Creierul nostru și organele noastre reacționează ca o singură entitate. De fapt, corpul uman este sediul unui „organ emoțional” permanent.