Ca terapeut în terapia CranioSacrală și osteopatie craniană și viscerală, întâlnesc zilnic realitatea corpului ca spațiu viu al memoriei, adaptării și reconectării. În activitatea mea, observ cum atingerea blândă poate declanșa nu doar răspunsuri fizice, ci și profunde procese de reorganizare emoțională și neuronală. Descoperirile recente în neuroștiință confirmă ceea ce mâinile noastre simt de mult: că sistemul visceral și cel nervos formează o unitate vie, iar intervenția manuală conștientă poate susține neuroplasticitatea — chiar și acolo unde durerea sau dezechilibrul par cronice.

Mai mult decât țesut: ce atinge, de fapt, mâna terapeutului?

În lucrul visceral și fascial, ne gândim adesea la mobilitate, la tensiuni mecanice, la eliberarea planurilor de glisare sau la influențarea organelor interne. Dar ce-ar fi dacă am merge mai adânc? Ce-ar fi dacă mâinile noastre ar stimula, dincolo de fascii, căi biochimice care susțin neuroplasticitatea, adaptarea și regenerarea?
Două concepte din neuroștiință ne pot ajuta să înțelegem mai bine această posibilitate:
– NGF (Nerve Growth Factor) – Factorul de creștere nervoasă
– BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor) – Factorul neurotrofic derivat din creier
Ambele sunt proteine esențiale pentru plasticitatea neuronală, integrarea senzorială și reglarea sistemului nervos autonom.

Legătura dintre intestin, creier și atingere

Intestinul nostru — prin sistemul nervos enteric (ENS) — comunică permanent cu sistemul nervos central, în special prin nervul vag și fibrele viscerale spinale. Țesuturile viscerale și fasciale sunt bogate în mecanoreceptori care transmit informații către creier. Manipularea viscerală activează aceste rețele mecanosenzitive, iar studii recente sugerează că poate influența nivelurile de NGF și BDNF.

Ce ne arată cercetările:

– Stimularea tactilă blândă, inclusiv terapia manuală, poate crește expresia BDNF în hipocamp și în ganglionii spinali dorsali.
– Aferențele viscerale influențează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA), tonusul vagal și sistemul limbic — mecanisme strâns legate de neuroplasticitate și adaptare emoțională.
– Stimularea viscerelor în primele etape ale vieții modelează dezvoltarea axei intestin-creier, foarte probabil prin intermediul NGF și altor neurotrofine.

Ce înseamnă asta pentru practica terapeutică?

Când aplicăm tehnici viscerale — fie că lucrăm cu diafragma, mezenterul sau ligamentele care susțin organele — nu influențăm doar mobilitatea și motilitatea. Ne putem imagina că, prin atingere, facilităm un dialog neurochimic între periferie și centru, susținem regenerarea neuronală și contribuim la reglarea emoțională și autonomă.

Concluzie

Neuroplasticitatea nu aparține doar creierului — ea pulsează și în intestinele noastre, în ligamentele viscerale, în fasciculele de nervi care conectează lumea internă cu cea externă. Ca terapeut îmi dau seama că: atingerea mea poate deveni un catalizator al adaptării, integrării și vindecării profunde.

Referințe științifice și resurse utile

1. Marriott, R. – The Neuroplasticity of the Gut and Visceral Manipulation (prezentare video)

2. Bonaz, B., Bazin, T., Pellissier, S. (2018). The Vagus Nerve at the Interface of the Microbiota-Gut-Brain Axis. Frontiers in Neuroscience, 12:49.

3. McEwen, B. S., & Morrison, J. H. (2013). The Brain on Stress: Vulnerability and Plasticity of the Prefrontal Cortex over the Life Course. Neuron, 79(1), 16–29.

4. Park, H., & Poo, M.-M. (2013). Neurotrophin regulation of neural circuit development and function. Nature Reviews Neuroscience, 14, 7–23.

5. Martins, D., & Rosa, M. (2021). BDNF and the Central Control of Feeding: Focus on Hypothalamic Mechanisms. Frontiers in Neuroscience, 15:676379.

6. Field, T. (2014). Massage therapy research review. Complementary Therapies in Clinical Practice, 20(4), 224–229.

7. Luczynski, P. et al. (2016). Growing up in a Bubble: Using Germ-Free Animals to Assess the Influence of the Gut Microbiota on Brain and Behavior. International Journal of Neuropsychopharmacology, 19(8).