Pe scena conferinței „Minte.Trup.Suflet”, organizată de asociația Sunt Aici Piatra Neamț, dedicate sănătății și terapiilor alternative, am avut bucuria de a împărtăși ceea ce este esențial în practica mea de terapeut în Terapia CranioSacrală, Osteopatie și Psihologie Prenatală și Postnatală: accesarea potențialului de vindecare a corpului prin atingere și prin Respirația Vieții.

Le mulțumesc organizatorilor de la asociația Sunt Aici Piatra Neamț pentru invitație și pentru modul profesionist în care a fost desfășurată conferința. Sunt o echipă minunată de femei care susțin comunitatea din Piatra Neamț.

Pentru persoanele care nu au putut participa, am descis să fac o sinteză a ceea ce am discutat.

Sănătatea ca Principiu Viu

În osteopatie, sănătatea nu este absența bolii, ci o forță activă, o inteligență profundă, vie și organizatoare, prezentă în fiecare celulă a corpului. Dr. Andrew Taylor Still, fondatorul osteopatiei, spunea:

„Sănătatea există dintotdeauna în interiorul nostru și rolul terapeutului nu este să lupte cu boala, ci să creeze condițiile în care această forță naturală să se poată manifesta.”

Această abordare schimbă perspectiva clasică: în loc să căutăm ce nu funcționează, observăm unde corpul încă funcționează și sprijinim acea zonă. Acolo unde este sănătate, acolo este și potențialul de vindecare.

Cazul Elenei: Vindecarea unei Nașteri

Un exemplu emoționant din practica mea este cazul Elenei (numele pacientei este schimbat pentru a pastra confidențialitatea), o femeie de 35 de ani care a venit la terapie acuzând dureri lombare persistente, apărute după o naștere prin cezariană și doi ani de purtat în brațe copilul ei. În prima ședință, corpul a semnalat rapid un blocaj emoțional.

„În zona pelviană a fost prima eliberare somatică și fascială. A urmat o reașezare structurală și apoi, lacrimile unei femei care nu s-a considerat suficientă – ca mamă, ca femeie – pentru că nu a reușit să nască natural.”

Prin atingere blândă și ascultare profundă, straturi întregi de traumă și vinovăție au început să se dezvăluie. La un moment dat, în timpul terapiei, Elena a rostit cu durere:

„Mi-au luat copilul.”

Am simțit atunci nevoia să improvizez – am înfășurat o pătura și i-am oferit-o în brațe, ca pe un bebeluș. Corpul ei a intrat într-o stare de liniște profundă. Blocajul fusese legat de acel moment traumatic din maternitate, în care contactul fizic cu nou-născutul fusese întrerupt.

„Apoi am pus mâinile la capetele coloanei vertebrale, iar corpul ei a simțit din nou că Sanătatea este posibilă. Relația cu propriul copil s-a îmbunătățit semnificativ, dar poate și mai important: relația cu ea însăși s-a transformat.”

Atingerea ca Formă de Ascultare

În terapiile somatice, atingerea nu este un simplu gest – este un limbaj în sine, o formă de co-reglare neurofiziologică. Studiile legate de nervul vag, în special Teoria Polivagală a lui Stephen Porges, confirmă că siguranța nu se creează prin cuvinte, ci prin semnale ale corpului: tonul vocii, expresia facială și atingerea.

„Atingerea transmite un mesaj tăcut: «Poți să te relaxezi acum. Ești văzută. Ești susținută. Ești în siguranță.»”

Această siguranță este condiția fundamentală pentru ca sistemul nervos să iasă din starea de alertă și să acceseze potențialul de vindecare.

Cazul Mariei: O Naștere Retrăită prin Corp

Un al doilea caz, pe care pacienta și-a dat acordul să-l împărtășesc, este cel al Mariei (numele pacientei este schimbat pentru a pastra confidențialitatea), cu dureri recurente în zona umerilor și o respirație superficială. Născută prematur, la șapte luni, nu prezentase probleme medicale majore, dar trăia cu o tensiune constantă.

În timpul terapiei, atingerea în zona stomacului a declanșat o reacție profundă. Trupul Mariei „și-a amintit” ceea ce mintea uitase: traversarea canalului nașterii, frica, singurătatea, lipsa atingerii. A urmat o succesiune de mișcări involuntare, tremurături și emoții intense, culminând cu o detensionare profundă.

După câteva zile, mi-a scris:

„Simt o libertate mare că pot respira constant și fluid. În timpul sesiunii am simțit clar că plexul solar era zona unde respirația era întreruptă. Acum simt că pot să respir.”

Această eliberare nu a fost doar una fizică, ci și una existențială: o revenire la corp, la siguranță, la viață.

Respirația Vieții și Lichidul Cerebrospinal

În terapia craniosacrală, lucrul cu lichidul cefalorahidian (LCR) este esențial. Acest fluid susține funcțiile vitale ale sistemului nervos, transportă nutrienți și elimină deșeuri metabolice, dar este și purtătorul unui ritm subtil – Mecanismul Respirator Primar (MRP) – considerat expresia Respirației Vieții.

„Se spune că LCR este nectarul dulce al imortalității, elixirul zeilor care susține mintea clară și corpul sănătos.”

Când percep acest ritm prin atingerea fină pot simți unde curge liber și unde este blocat. Acolo unde este exprimat complet, corpul își activează resursele naturale de vindecare.

Dr. Randolph Stone spunea că:

„Lichidul cefalorahidian este mediul prin care sufletul acționează în corp.”

Astfel, LCR nu este doar un fluid biologic, ci o punte între materie și spirit, între trup și conștiință.

Un Act de Iubire și Credință

Rolul meu nu este să repar, ci să însoțesc. Ascult, simt, ating cu blândețe și încredere, fiindcă știu că Medicul Interior – acea inteligență tăcută din corp – știe drumul înapoi către echilibru. Și, de fiecare dată, mă încred în această forță profundă, prezentă în fiecare dintre noi.

„Îmi iubesc pacienții. Îl văd pe Dumnezeu în chipul și în forma lor.” – Dr. Andrew Taylor Still

Sunt recunoscătoare că munca mea este o formă de iubire: pentru oameni, pentru Dumnezeu, pentru corp, pentru Inteligența corpului.

Vă las mai jos și o selecție de fotografii de la această conferință.